Regatul animalelor este alcatuit dintr-un numar vast de creaturi frumoase si complexe care au invatat cum sa se adapteze mediului schimbator din jurul lor – ceea ce e bine, pentru ca daca intra in curtea noastra le calcam in picioare, le dam cu spray, pe otravim, le impuscam, le lovim cu masina, orice. Dar unele animale sunt mai rezistente decat ati crede.
De exemplu, mercul urias est african e ca un melc normal, doar ca poate sa atinga o lungime de 20 cm, destul de mare incat sa depaseasca limita de “mica creatura adorabila”. Desi par identici cu echivalentul lor mai mic, un echivalent mai potrivit ar fi un fel de Vadim Tudor al melcilor – nu poti scapa de ei, oricat ai incerca. Totusi, pana si melcul “Greu de ucis” e tot un amarat de melc, cat de greu poate sa fie sa-l omori, nu? Pai, sa intrebam niste est-africani: in zonele infestate cu melci, localnicii au incercat carantine, pesticide, insecticide, sa introduca alti pradatori – mai aveau putin si scoteau aruncatorul de flacari sa-i extermine ca in “Alien”. Ah, stati, au facut si asta si nu a mers? Asta chiar pare ucidere excesiva. Sigur, putin. Dar, totusi, pentru a folosi termenul inseamna ca cineva/ceva ar trebui sa moara. Insa nici aruncatorul de flacari nu a reusit sa-i extermine. Si cum au scapat de ei? Nu au scapat.
Dipnoiul este una dintre cele mai vechi specii din ziua de astazi, provenind dintr-o specie care exista inca de pe vremea cand supercontinentul Pangeea abia se despartea. Dipnoiul este un peste, dar, spre deosebire de majoritatea creaturilor acvatice, s-au adaptat si la un mediu fara prea multa apa, o ramura a familiei facand asta anual. Acestia se ingroapa adanc in pamant si secreta o substanta mucoasa in jurul lor care le pastreaza umiditatea. Rata metabolismului le scade foarte mult, permitandu-le sa traiasca fara nutrienti pentru perioade lungi de timp.
Un laborat din Africa de Est (din nou, da, dubioasa rau zona, se pare) a observat acest fenomen cand un dipnoi, fiind transportat intr-un cilindru din metal plin cu noroi (o metoda de transport a dipnoiului) a fost pierdut. Cand l-au regasit dupa sase luni, noroiul din cilindru se intarise si aerul fusese extras, ingropand de viu saracul pestisor. Lucru care nu l-a omorat, insa: dupa ce echipa de cercetatori a adaugat putina apa, s-a reintors la viata, fara niciun fel de problema.