Cand vine vorba despre a iesi in fata si a spune lucrurilor pe nume, persoanele timide se lasa pagubase, chiar daca au ceva foarte bun sau important de spus, tocmai pentru ca ideea ca mai multi oameni, fie ei chiar si mai cunoscuti, sa fie in fata acestora, ii infricoseaza.
Ideea de a fi mai sociabili si mai populari sau mai apreciati printre alti oameni ii incanta, insa oamenii timizi gasesc mai greu o solutie pentru asemenea probleme.
Asta este o dorinta veche de-a lor, de a demonstra celor din jur ca se poate, ca si ei pot fi la fel de convingatori, de draguti, de sociabili si de deschisi ca si ceilalti tovarasi, insa pana la urma asta este natura lor, de oameni mai rezervati si mai suspiciosi, si nu o pot lasa asa la o parte cu una cu doua.
Ei ar vrea sa iasa mai des, sa aiba mai multi prieteni care sa fie mai tupeisti si mai apreciati pentru natura si firea lor, insa nu pot face prea multe in privinta asta daca nu vor fi lasati, acceptati sau incurajati de catre cei din jur mult mai norocis ca ei.
Pana la urma, timiditatea nu este o problema, si chiar daca ar fi nu este ceva cu care te-ai nascut, ci mai degraba s-a dezvoltat de-a lungul timpului, pentru ca a fost incurajata si nu a fost oprita la timp.
Daca familia, prietenii si apropiatii nu fac ceva pentru ei, nu le pasa si nu au grija de starea mentala si buna dispozitie a celor de langa ei, aceste persoane vor ajunge sa fie niste oameni cu adevarat rusinosi, marginalizati sau care se marginalizeaza singuri.
Vina este a noastra a tuturor, a societatii in care traim si cu care ne inconjuram. Daca vom rade, vom batjocori pe oricine arata mai altfel, este mai balbait sau nu prea stie sa vorbeasca, vom face doar un mare rau atat noua, cat mai ales acelora in cauza, pentru ca acestia vor creste si se vor dezvolta pe principiul asta, ca asa sunt si ca asa sunt vazuti si valorificati de catre cei din jur.