Stratul de zapada ce se formeaza pe solul padurii este mai gros, mai uniform si are o densitate
mai redusa decât în câmpul deschis. În padurile de foioase stratul de zapada mai consistent, aduce prin
topire un aport pluviometric de 1,5-2,0 ori mai mare decât în câmp deschis. În padurile de conifere o
parte din zapada cazuta este retinuta de coronamentul arborilor, de pe coronament este evaporata sau
spulberata de vânt, stratul de zapada format pe sol are grosimi mai mici si în consecinta prin topire va da
o rezerva de apa ce reprezinta doar 65-70% din cea a terenului descoperit. Liziera padurii functioneaza
pentru vânt ca un adevarat sistem de parazapezi, în aceste zone depunându-se zapada troienita adusa de
vânt de pe câmpul deschis din preajma. Stratul de zapada dureaza cu circa trei saptamâni mai mult în
padure decât pe terenul descoperit. Apa din zapada, acumulata prin topire în solul si subsolul padurii
alimenteaza relativ uniform reteaua hidrografica în toate anotimpurile eliminând din regimul hidrologic
inundatiile de primavara si debitele reduse sau chiar secarea vara si toamna.
Vântul îsi diminueaza viteza în interiorul padurii în functie de densitatea arborilor, compozitia
floristica a padurii, vârsta arborilor etc. Spre exemplu într-o padure de stejar atenuarea maxima a vântului
are loc la 220-240m fata de liziera, iar într-o padure de molid la 34-40 m distanta de liziera. În ambele
situatii la distantele amintite viteza vântului se diminueaza cu 98,5-99% fata de cea din câmpul deschis.
Padurea are un rol climatologic benefic care se resimte, pe arii mai mari sau mai mici, în masuri
diferite, asupra tuturor elementelor climatice, componentelor mediului si asupra societatii omenesti.
Însa rolul climatogenetic al padurii si al vegetatiei în general este local si limitat. Dar destelenirile si
defrisarile au un rol climatologic negativ si cu toate ca nu introduc schimbari climatice rapide si semnificative,
cercetarea lor mai profunda ar arata ca efectul lor cumulat este unul imperios de luat în seama.