Pe lista “Celor sapte minuni ale lumii” gasim monumente precum piramidele de la Giza, care inca mai exista, si farul din Alexandru, care nu mai exista de mult. Mai gasim si gradinile suspendate ale Babilonului care, se pare, nu au existat niciodata.
Daca nu ai idee care e treaba cu gradinile suspendate si de ce sunt o chestie asa importanta, imagineaza-ti ca o sectiune din parcul Herastrau era la vreo 25 de metri deasupra pamantului. Nu ma refer la alei si la zonele in care mai urineaza lumea, ci fiecare copac pe care ti-l poti imagina, ronduri de flori si statui – toate in aer, sprijinte de coloane de piatra.
Legenda spune ca in adancul desertului din Irakul de astazi, sotia regelui Nabucodonosor al II-lea ii era dor de vegetia luxurianta din Persia, unde se nascuse ea, asa ca Nab a ordonat ridicarea unei gradini elaborate pe terase. Si, in timp ce, sa zicem, piramidele au fost construite si cam atat, gradinile ar fi fost un proiect continuu, care avea mereu sa se intinda, necesitand cunostinte de inginerie superioare celor disponibile in acea perioada – incerci sa pastrezi apa curgand pe toate etajele acelea suspendate in mijlocul desertului. E greu de spus cat de impresionant ar fi fost. Daca ar fi fost.
Nu exista, insa, dovezi care sa sustina ca gradinile suspendate ar fi existat in Babilon. Expertii de astazi considera ca mitul gradinilor ar fi fost perpetuat de catre soldatii care se intorceau in Grecia din Babilon. Acestia ar fi zis povesti exagerate despre ce au vazut – Babilon avea cladiri smechere, ce-i drept, si pamantul era mai fertil atunci – iar istoricii antici, la randul lor, au facut acele descrieri si mai pompoase, pana cand am obtinut o minune a lumii antice.
Insa, desigur, trebuie sa fi existat ceva pe care anticii sa fi infrumusetat cu imaginatia, nu? Pai, a fost gasita o tableta in orasul asirian Ninive care reprezenta o gradina, un arheolog sustinand posibilitatea ca gradinile din Babilon erau de fapt o versiune exagerata a unei constructii care a existat posibil altundeva.