Termenul de geografie isi are originea in antichitatea greaca. A fost utilizat intaia oara de Eratostene (sec al III-lea iH) si deriva din cuvintele grecesti geea – pamant si graphya – descriere. In consecinta termenul este asociat expresiei descrierea pamantului.

Evolutia societatii umane, a nivelului de cunoastere asupra Terrei, a determinat in timp si o evolutie in definirea si structurarea Geografiei.

Astfel, in acceptiunea lui Bernhard Varenius (1622 – 1650), Geografia este o parte a matematicii aplicate in care se prezinta alcatuirea globului terestru si a partilor sale componente (Geographia generalis)

Alexander Von Humboldt (1769 – 1859) considera ca geografia are drept scop cunoasterea Terrei in diversitatea sa, studierea legilor generale care guverneaza procesele si fenomenele terestre si evolutia acestora – Principala problema a Geografiei fizice este de a determina formarea categoriilor de fenomene, legile care guverneaza relatiile dintre acestea, legaturile externe care inlantuie fenomenele vietii cu cele ale naturii neanimale.

Karl Ritter (1779 – 1859) – studiaza relatia dintre om si mediul sau planetar

Ferdinand von Richtoffen (1833 – 1905) – Geografia este stiinta despre fata Pamantului si despre lucrurile si fenomenele ce stau in legatura cauzala cu ea.

Paul Vidal de la Blache (1845 – 1918) defineste geografia ca stiinta locurilor ale caror caracteristici sunt date de diferentele sociale asociate cu diversitatile locurilor.

Alfred Hettner (1859 – 1941) – Geografia este stiinta cronologica a Pamantului sau stiinta arealelor si locurilor terstre in termenii deosebirilor regionale si a relatiilor lor spatiale.

Simion Mehedinti (1869 – 1962) – Geografia reprezinta stiinta despre Pamant sau stiinta care cerceteaza relatiile dintre masele celor patru invelisuri planetare, atat din punct de vedere static cat si dinamic.

Emmanuel de Martonne (1873-1955) – Geografia este stiinta ce studiaza repartitia la suprafata globului a fenomenelor fizice biologice si umane, cauzele acestei repartitii si raporturile fizice ale acestor fenomene.

H. Baulig (1948) – Geografia este o maniera de a considera lucrurile, fiintele, fenomenele in raportul lor cu Pamantul.

S.V. Kalesnik (1959) – Geografia fizica studiaza invelisul landsaftic prin prisma componentei materiale, caracteristicilor, ritmului, sensului dezvoltarii acestui invelis, a diferentierii structurii in decursul dezvoltarii.

J. Yates – Geografia poate fi privita ca o stiinta preocupata cu dezvoltarea rationala si testarea teoriilor care explica si prezic distributia si localizarea spatiala a diferitelor caracteristici ale suprafetei terestre.

I. G. Sauskin – Geografia este stiinta despre legile dezvoltarii sistemelor spatiale dinamice ce se formeaza pe suprafata Pamantului in procesul naturii si societatii si despre orientarea acestor sisteme

Silvia Iancu (1975) – Geografia corespunde unui sistem de cunostinte care insumeaza descrierea, explicarea si formularea legilor generale si particulare ale structurii, dinamicii si diferentierii teritoriale a invelisului terestru complex, rezultat din interactiunea naturii si a societatii omenesti.

I. Donisa (1977) – Geografia este stiinta care studiaza sociogeosistemul ca formatiune complexa, cautand sa-i stabileasca componenta, structura, fizionomia si functionalitatea, precum si legile care guverneaza legaturile dintre componente, evolutia partilor si a intregului, precum si diferentierea lor spatiala.

Grigore Posea – stiinta a Pamantului ca planeta a Sistemului Solar si ca mediu de viata al omenirii.

Intial Geografia a fost privita ca o disciplina descriptiva, desi tendinte de matematizare si teoretizare pot fi identificate inca din Antichitate.