Asezarea pe glob

Romania este situata in emisfera nordica, la jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord, la intersectia paralelei de 45ºlat. N, cu meridianul de 25º long. E. Centrul tarii (situat la 17 km N de orasul Fagaras) corespunde intersectiei paralelei de 46º lat. N cu meridianul de 25º long. E.

Asezarea matematica a Romaniei pe Glob influenteaza:

– clima (temperaturi medii anuale de aproximativ 10º C);
– elementele biogeografice;
– culturile agricole.

Asezarea in Europa

Tara noastra se afla aproximativ in mijlocul continentului (tara central-sud-est europeana), la distante aproximativ egale fata de:

Oceanul Atlantic la vest (2750 km);
Oceanul Arctic la nord (2800 km);
Muntii Ural la est (2600 km);
Mai apropiata (1050 km) fata de sudul Europei (dupa alte surse: 900Km, 1000 km).

Apropierea mai mare de sudul Europei nu incadreaza Romania in categoria tarilor balcanice, dar intreaga istorie a acestei tari este legata de acest spatiu.

In latitudine, Romania se desfasoara pe 5º 38“ fiind delimitata de paralelele 43º 37“ latitudine nordica (Zimnicea) si 48º 15“ latitudine nordica (Horodistea).

In longitudine, tara noastra se desfasoara pe 9º26“ fiind cuprinsa intre meridianele: 20º15“ long. E (Beba Veche) si 29º41“long. E (Sulina).

Consecintele pozitiei matematice in Europa:

Caracterul continental al climei evidentiat de diferente termice intre vara si iarna (de aproximativ de 23-24º C), mai mari decat in regiunile cu clima oceanica;

Caracterul moderat rezulta din faptul ca aceste diferente termice sunt mult mai mici decat cele din partile interioare ale continentului asiatic;

Pozitia pe continent ii confera climatului Romaniei un caracter de tranzitie intre climatul oceanic al Europei Vestice, climatul excesiv al Europei Estice, climatul mai rece scandinavo-baltic din nordul Europei si climatul mediteranean al Europei Sudice;

Pe teritoriul Romaniei se intrepatrund doua limite fitogeografice: cea a padurilor (specifica Europei Vestice si Nordice) si cea a stepei (specifica Europei rasaritene);

Existenta limitei de nord a vitei de vie si cea de est, a fagului;

Dezvoltarea unei vegetatii naturale variate;

Culturi agricole diversificate specifice atat Europei estice (floarea-soarelui, canepa, soia), Europei nordice (secara, cartoful, sfecla de zahar, inul), cat si Europei sudice (vita-de-vie, tutunul).